Un blog de Alex Filip

        Probabil multi dintre noi se confrunta cu aceasta problema si dupa cum stim fiintele umane, din acest punct de vedere, se impart in doua mari categorii, si anume, prima se refera la cei ce practica si sunt sustinatori ai acestui curect nocturn, iar a doua la cei ce sunt nevoiti sa suporte partiturile sonatelor si baladelor interpretate de compatriotii cu care impartim patul. Ba mai mult de atat, cei din urma sunt supusi a doua zi la o oboseala diurna datorata faptului ca pe parcursul intregii nopti au avut de tinut un tavan ce risca sa fie aspirat de esofagul mai dragului nostru coleg.
        Este destul de clar faptul ca sforaitul apare atunci cand fluxul de aer inspirat prin gura sau prin nas in plamani este perturbat in timpul somnului iar solutiile de a opri acest proces sunt foarte rationale si directe. Coate date subtil la coaste, cate o mana scapata “intamplator” in zonele cele mai pretioase, cunoscute si sub sinonimul de bijuterii, cateva gadileli persuasive pentru talpa vecinului si de ce nu, un genunchi proiectat atent in inghinali si muschii fesieri. Dupa cum ati si observat nici nu am mai luat in calcul varianta de a te adresa verbal politicos pentru ca oricum este in zadar.
        Folosindu-ma de faptul ca am dormit pana in prezent cu suficiente persoane, indiferent de sexul lor, m-am gandit sa fac si o clasificare a stilurilor de sforait si as incepe cu arhicunoscutul stil drujba care deja a devenit omniprezent in viata fiecaruia. Probabil ati dormit in preajma unor persoane care tineau gura deschisa intr-o forma perfect rotunda si sunt de parere ca ei practicau stilul balonas. Am sa va impartasesc o lista de alti termeni si va las pe voi sa va imaginati cam cum ar suna un sforait de acest tip: robinet, trompeta, closet, lighean, borcan, furtun, trasnet, buze de magar, fluier, aspirator, ventilator, rozatoare, clopotel, tavaluta, tractor, calut, bufnita, gargara, sirena si astept sa imi impartasiti si alti termeni pe care i-ati cunoscut sau suportat pe propria piele.
  

        Persuasiune si perseverenta, doua cuvinte puternice ce poate nu iti spun multe sau poate iti spun tot, doua cuvinte ce am incercat cu desavarsire sa mi le atribui pentru a depasi o perioada pe care daca as putea as sterge-o din istoria personalitatii mele. Am realizat ca in timp legatura dintre aceste doua cuvinte, sau mai exact ceea ce ele reprezinta, e ceea ce face diferenta intre loialitatea succesului sau fidelitatea insuccesului dar fiecare are o definitie diferita pentru a triumfa, de aceea toti avem drumuri si abordari proprii si desigur, niveluri opuse de ambitie.
        Ma trezesc zilnic si imi cer sa pasesc cat mai repede pe treapa de mai sus a vietii, cea care m-a umbrit timp de 2 luni si incerc sa ma motivez spunandu-mi si cerandu-mi sa cred in mine si in ceea ce imi doresc, sa fac tot ceea ce fac cu convingere si intelegere ca succesul pot fi chiar eu, nu ceea ce am sau voi avea sau ceea ce doresti, insinuezi si ti-ai dori sa crezi.
        Perseverenta mi-a lipsit uneori, de aceea poate acum inca doresc sa devin cine nu am devenit. Mi-a placut schimbarea, am vrut sa invat de toate si sa fac de toate. Nu am insistat pe lucruri elementare si nici nu am exersat, nu mi-am facut temele si am vrut sa fiu cel ce stie mai multe si face mai multe din toate. Laturi imprevizibilile le-am conservat si incatusat adesea in adancul sufletului dar acum simt nevoia sa ofer libertatea tutoror gandurilor si nevoilor sufletesti.

        O noua lovitura data de casele de pariuri sau mai bine spus, de catre Steaua. Putini sunt cei ce au crezut ca ros-albastrii vor marca mai putin de 3 goluri in poarta celor care au egalat un record negativ stabilit acum 51 de ani in liga nationala de fotbal. Gloria Buzau, echipa cu un singur punct strans in 11 etape, a reusit sa mai adune inca unul chiar in deplasarea din Ghencea. 
        Sunt amuzat de ceea ce se intampla la echipa in care am investit ani de pasiune si tocmai de aceea nici nu imi mai permit sa fiu dezgustat. Demisia lui Lacatus m-a determinat sa fiu din ce in ce mai indiferent si probabil asta este si explicatia de ce nu sunt socat, ba dimpotriva, sunt oarecum ironic dar si multumit in acelasi timp. 
        O scurta cronica personala a meciului ar spune ca golul primit este impartit de Goe si Zapata. Nici nu mai are rost sa ii critic pe Semedo, Janos, Ionescu si Dayro care au fost total absenti. Ii multumesc personal lui Banel pentru lovitura de pedeapsa ratata in minutul 90, un penalty obtinut de coechipierul sau, Mugurel Draganescu.         
        Atitudinea galeriei a fost dupa cum se astepta toata lumea, reci, recalcitranti si la fel de indiferenti la ceea ce se intampla in teren. Ii felicit pentru modul ironic in care au aplaudat golul primit de echipa noastra si pentru felul in care l-au sustinut pe Marius Lacatus, mai ales prin bannerele afisate. Inchei cu o lovitura data sub centura de comentatorul Andrei Vochin si care mi-a incantat auzul “un antrenor de fete este mai bun decat un antrenor din loja”.

        M-am trezit marti dimineata (14 Octombrie) foarte hotarat si cu un gand nebun de a parasi Bucurestiul pentru o perioada nedeterminata. Adevarul este ca nu m-am gandit nici macar o clipa incotro as putea sa o apuc si am inceput sa imi fac bagajelul ca si cum destinatia ar fi fost cel mai neimportant lucru. Le-am lasat colegilor un bilet in care le-am explicat ca am nevoie de un interval de timp pe care sa il petrec doar cu mine si peste doar cateva minute m-am trezit in Gara de Nord. Am analizat pentru ceva timp panoul informational cu plecari si urma sa aleg una din cele 4 destinatii: Sighisoara, Sibiu, Cluj si Timisoara. Am ales cea de-a treia varianta si uite ca seara am petrecut-o plimbandu-ma pe Bulevardul Eroilor si Calea Dorobantilor. O vizita scurta in cele 2 catedrale catolice ce erau diferentiate doar de stil, una romana si una gotica, cateva poze cu renumita fantana si statuia lui Avram Iancu, teatrul Maghiar si panorame de la Cetatuie si Parcul Central. 
        Doua zile au fost suficiente pentru a vizita toate obictivele turistice din Cluj si m-am hotarat sa merg mai departe, cat mai departe de Bucuresti. La fel ca si in Gara de Nord, am avut de ales destinatia dar coordonatele se schimbasera radical. Aveam in fata 3 capitale europene: Budapesta, Praga si Bratislava. 
        Si uite ca peste doar cateva ore ma plimbam pe strazile capitalei Ungariei, cu harta in mana si incercand sa fac o schita cat mai sumara cu ce as putea vizita in cele 2 zile pe care intentionam sa le petrec aici. Un tur pe cele 3 mari bulevarde: Margit Korut, Terez Korut si Erzebet Korut m-a facut sa constientizez ca al nostru Bucuresti este cu multi ani in urma la absolut toate capitolele. A urmat Strada Vaci, o alee exclusiv destinata pietonilor sau mai degraba turistilor, cu magazine de o parte si de alta a sa. Podul cu Lanturi (Lanchid), Teatrul si Muzeul National, Basilica Stephan m-au tinut ocupat pana la pranz cand am ales ca cireasa de pe tort sa fie Parlamentul Ungariei si Palatul si Cetatea Buda.
        Pana in ora 4 cam tot centrul istoric a fost vizitat si urma sa ma gandesc unde imi voi petrece noaptea. Am ales tot pe drum dar pe drumul spre urmatoarea destinatie, si anume, Viena. In cele 3 ore din autocar am fotografiat cu retina de sute de ori harta si mai ales perimetrul central, facandu-mi in gand traseul ce urma sa il strabat. Ajuns aici, fiind destul de tarziu, iar eu eram foarte obosit, am ales sa ma plimb putin pe Bulevardul Landstrase, admirand cladirile ce ma proiectau cu gandul in Imperiul Habsburgic. In sfarsit mi-am gasit si o camera la un hotel din centrul capitalei si au urmat cateva ore de somn foarte adanc. Dimineata la 8 mi-am dat trezirea, am baut un cappuccino la prima cafenea pe care am zarit-o si urma sa fac ce ador cel mai mult, sa vizitez. Am iesit din gura de metrou (Stephan Pl.) si m-am blocat timp de cateva secunde bune. Stiam ca urma sa vad ceva foarte mare dar nu m-am gandit nici macar o clipa la astfel de dimensiuni. Catedrala Stephan se observa probabil de pe toate colinele Vienei fiind de cate ori mai mare decat Biserica Neagra din Brasov. Am petrecut cateva zeci de minute bune admirand-o din fiecare unghi, dupa care m-am indreptat spre urmatoarele tinte: Basilica St. Petre, Basilica St. Salvator si Maria am Gestade. A urmat Schottenschift Kath. Akademie si Schottenkirche. Alte cateva minute bune am stat in Soosevelt Palast si in parcul cu acelasi nume. Rathaus Park mi-a facut cunostiinta cu alte 4 obiective turistice foarte importante: Universitat, Rathaus Palast, Parlament si Burgtheater. A urmat Justiz-palast, Auesper Palais, Museums Quartier, Kunsthalle, Leopold Museum, Naturhistoric Museum, Maria-Teresien platz si Kunsthistor Museum. Dupa o perioada in care mi-am odihinit picioarele pe o banca din Burg Garten, ma astepta cel mai important loc din centrul Vienei: Hofburg. Un adevarat centru turistic ce detine statuia lui Mozart, Volkerkundemus Neue Gakerie, Burgtor, Helden Platz, Basilica St. Augustin, Kongresszentrum, Schpanische Reitschule si imensa piata Michaeler. Aproximativ 3 ore am stat in acest rai dupa care urma sa caut o statie de metrou care sa ma duca la SchloB Schonbrunn. Acest palat a fost resedinta imparatului austro-ungar, trecand multe personalitati precum Mozart (care a avut primul sau concert chiar in acest loc la varsta de 8 ani), Vivaldi si Becali, bineinteles. Ai nevoie de aproximativ o zi sa poti vizita in liniste acest colt de rai, iar eu aveam la dispozitie doar 3 ore. Am ales sa fotografiez cele mai importante locuri, GroBes Parterre, Neptunbrunnen, Gloriette, Fasan-Garten si Tiergarten. Turul Palatului l-am lasat pentru la sfarsit, alaturi de un ghid turistic electronic pasind in fiecare din cele 25 de camere.
        In mare parte, am reusit sa vizitez cam tot ce mi-am propus si urma sa ma intorc in Budapesta pentru a o vedea si noaptea in toata splendoarea ei. Aceleasi plimbari pe cele 3 bulevarde, acelasi tur in jurul cetatii Buda si orele au trecut fara sa bag de seama. 
        Urmeaza un episod pe care probabil nu il voi uita niciodata si anume, cum am petrecut eu intreaga noapte in Budapesta. La inceput a fost usor, urma sa ma port iar ca un turist dar oboseala incepea sa isi spuna cuvantul. Cum bani nu prea mai aveam, solutiile erau putine. Parcuri, banci din pietele centrale, scari de bloc sau autogari. Cu maxima sinceritate va marturisesc ca din fiecare am gustat cate o ora. Mai putin in autogara unde am dormit cateva ore bune in asteptarea microbuzului ce urma sa ma duca inapoi la Cluj, de unde urma sa iau mai departe trenul spre Bucuresti.
        Si uite-ma ca dupa o saptamana de la traznitul gand de a pleca de nebun in lume fara a sti nici macar o clipa unde sau planificand ceva din timp, am revenit in fata calculatorului si am zis sa va impartasesc si voua macar o fila din cartea ce am scris-o in aceste 7 zile.

 !!! Scumpa mea surioara, daca citesti si tu acest articol, te rog cu disperare intai sa ma suni pe mine si apoi pe mama. Multumiri anticipate !!!