Cursul vieţii
Viata este un drum plin cu obstacole; plin cu gropi in care poti sa cazi si sa nu te mai ridici, cu denivelari pe care le poti compara cu urcusurile si coborasurile sentimentale, cu pietre ce iti pun adesea piedici si praf ce iti influentiaza vizibilitatea asupra viitorului tau. De ce viata hotaraste ca darul suprem sa fie tocmai moartea? Consider ca este cel mai necinstit mod de a rasplati un om.
O parere personala ar spune ca ciclul vietii ar trebui sa fie exact invers: intai sa murim, apoi ne ridicam din mormant si ne indreptam spre un azil de batrani. Aici petrecem cativa ani si suntem dati afara pe motiv ca suntem prea sanatosi. Urmeaza sa ne saturam de pensia prea mica si ne dam demisia de la locul de munca. Dupa mai bine de 30 de ani de stat cu fundul pe un scaun din imitatie de piele si intr-un birou ce abia asteapta sa scape de noi, ne hotaram sa ne apucam de master. In sfarsit suntem boboci, dar ca studenti, si incepem sa ne traim viata. Prea multe petreceri si plimbari prin Cismigiu te pregatesc pentru viata de licean. Incepem sa ne gandim cand vom avea primul sarut si uite ca vine ziua cea mare. Suntem doar in clasa a cincea si fluturii zboara agitati in jurul nostru. Prima bulina rosie parca nu mai e la fel de imbucuratoare si ne dorim sa purtam scutece. In sfarsit am ajuns acolo unde ne-am dorit o viata intreaga: in burta mamicilor noastre. Acum ce mai urmeaza? Va las pe voi sa raspundeti la aceasta intrebare.
Meritam sa ne bucuram de viata si de ce ne ofera ea. Trebuie sa stim sa apreciem fiecare clipa, fiecare zambet, fiecare gest indiferent de cat de infantil este, fiecare prieten ce ne-a fost aproape atunci cand am hotarat ca pe ziua de astazi suntem nevoiti sa varsam doua lacrimi. Poate ca ar trebui sa invatam sa dirijam noi viata si sa nu ne mai lasam condusi de ea.
O parere personala ar spune ca ciclul vietii ar trebui sa fie exact invers: intai sa murim, apoi ne ridicam din mormant si ne indreptam spre un azil de batrani. Aici petrecem cativa ani si suntem dati afara pe motiv ca suntem prea sanatosi. Urmeaza sa ne saturam de pensia prea mica si ne dam demisia de la locul de munca. Dupa mai bine de 30 de ani de stat cu fundul pe un scaun din imitatie de piele si intr-un birou ce abia asteapta sa scape de noi, ne hotaram sa ne apucam de master. In sfarsit suntem boboci, dar ca studenti, si incepem sa ne traim viata. Prea multe petreceri si plimbari prin Cismigiu te pregatesc pentru viata de licean. Incepem sa ne gandim cand vom avea primul sarut si uite ca vine ziua cea mare. Suntem doar in clasa a cincea si fluturii zboara agitati in jurul nostru. Prima bulina rosie parca nu mai e la fel de imbucuratoare si ne dorim sa purtam scutece. In sfarsit am ajuns acolo unde ne-am dorit o viata intreaga: in burta mamicilor noastre. Acum ce mai urmeaza? Va las pe voi sa raspundeti la aceasta intrebare.
Meritam sa ne bucuram de viata si de ce ne ofera ea. Trebuie sa stim sa apreciem fiecare clipa, fiecare zambet, fiecare gest indiferent de cat de infantil este, fiecare prieten ce ne-a fost aproape atunci cand am hotarat ca pe ziua de astazi suntem nevoiti sa varsam doua lacrimi. Poate ca ar trebui sa invatam sa dirijam noi viata si sa nu ne mai lasam condusi de ea.
